Mulți oameni încă privesc masajul ca pe ceva plăcut, care face bine, relaxează și după care omul se simte puțin mai ușor. Asta este adevărat, dar nu spune totul. Pentru că trupul nu este alcătuit doar din mușchi, ci și din reglaj. Nu contează doar unde este încordat un mușchi, ci și în ce stare se află întregul organism. Cum respiră omul. Cât de mult trăiește în stare de alertă. Cât de profund doarme. Cât de mult poate lăsa jos din acea încordare interioară în care astăzi trăiesc foarte mulți.
De aceea, masajul nu înseamnă doar relaxarea unei zone tensionate. Un tratament bun acționează asupra întregului organism. Nu doar asupra mușchilor, ci și asupra acelei reglări interioare care determină cât de mult trăiește omul în tensiune și cât de capabil este să se lase cu adevărat să se destindă.
Omul de astăzi, de multe ori, nu este pur și simplu obosit, ci funcționează într-o stare permanentă de pregătire. Este atent, reacționează, se adaptează, face față, ia decizii, iar între timp corpul lui se obișnuiește treptat să țină mereu ceva încordat. După un timp, această stare pare atât de firească, încât mulți nici nu mai observă cât de rară a devenit pentru ei liniștea adevărată. În astfel de momente, masajul nu este doar o experiență plăcută, ci poate fi și un semnal transmis corpului: acum nu mai trebuie să te aperi, acum poți lăsa puțin mai jos.
De aceea, la mulți oameni, chiar din prima parte a tratamentului se schimbă ceva. Respirația devine mai profundă. Agitația interioară începe să se liniștească. Umerii nu mai țin atât de mult. Maxilarul se destinde. Pieptul se deschide puțin. De cele mai multe ori, omul nu formulează asta în limbaj profesional, ci spune simplu: parcă a coborât ceva în mine. Și, de fapt, este o formulare foarte exactă. În astfel de momente, organismul se poate apropia de o stare mai liniștită și mai așezată.
Cercetările încearcă de mult timp să înțeleagă ce anume se află în spatele acestui efect. În legătură cu masajul sunt adesea pomenite anumite procese hormonale și nervoase, și nu întâmplător. Cel mai des apar în discuție cortizolul și oxitocina, dar aici pot intra și alți neurotransmițători care au un rol în felul în care ne simțim în propriul corp.
Cortizolul este cunoscut de mulți ca hormon al stresului. Este o simplificare, dar este adevărat că are un rol important în reacția organismului la stres. În urma masajului, nivelul cortizolului poate scădea, adică încărcarea legată de stres a corpului se poate reduce. Acest lucru se potrivește bine și cu ceea ce mulți trăiesc în practică: după tratament sunt mai liniștiți, mai puțin tensionați, mai puțin „în regim de funcționare continuă”.
Oxitocina este adesea numită hormonul încrederii, al atașamentului și al siguranței. Nici asta nu descrie întreaga imagine, dar se apropie de ea. Atingerea sigură și liniștitoare poate fi însoțită de eliberare de oxitocină, iar acest lucru poate explica, cel puțin în parte, de ce omul se poate simți după un tratament mai liniștit, mai moale, mai susținut și la nivel uman.
Și despre serotonină, dopamină și endorfine se vorbește mult în acest context, și este probabil ca și ele să facă parte din ceea ce trăim în timpul și după masaj. Acestea sunt substanțele pe care mulți le asociază cu starea de bine, cu sentimentul de ușurare, cu o anumită formă de bucurie interioară. Nu este bine să reducem totul la ideea că masajul ar fi doar un „buton pentru hormonii fericirii”, dar este pe deplin firesc și profesional corect să spunem că tratamentul nu acționează doar asupra mușchilor, ci și asupra felului în care este reglat întregul organism.
Și poate că tocmai aici se află esența. Nu cea mai importantă întrebare este exact care hormon se eliberează și în ce cantitate, ci ce trăiește omul din toate acestea în propriul corp. Pentru că ceea ce simt cei mai mulți este foarte real. Zgomotul interior se liniștește. Respirația devine mai adâncă. Încordarea cedează. Seara poate fi mai ușor să adoarmă. Pieptul nu mai este atât de strâns. Parcă, pentru o vreme, corpul nu mai vrea să se apere, ci pur și simplu să se odihnească.
În abordarea Seishin, de aceea nu privesc masajul ca pe o simplă intervenție musculară. Îl văd mai degrabă ca pe un sprijin pentru corp care îl poate ajuta să iasă din acea încărcare interioară constantă în care trăiesc astăzi foarte mulți oameni. De multe ori, corpul nu este obosit pentru că este slab, ci pentru că se ține de prea mult timp. Pentru că trăiește de prea mult timp în stare de alertă. Pentru că de prea mult timp nu a avut parte de o eliberare reală. În astfel de momente, un masaj bun nu este doar muncă mecanică, ci și o chemare înapoi către o stare mai liniștită.
De aceea, mulți oameni nu vorbesc după tratament în propoziții științifice despre ce li s-a întâmplat. Nu spun că probabil li s-a schimbat reglarea hormonală. Spun, mai degrabă, că în sfârșit le este puțin mai ușor. Că parcă pot respira mai adânc. Că parcă ceva s-a liniștit în ei. Sunt propoziții simple, dar, de multe ori, descriu esența mai exact decât explicațiile biochimice grăbite.
Masajul, așadar, nu este important doar pentru că face bine. Este important și pentru că poate ajuta organismul să lase mai jos acea tensiune constantă în care mulți trăiesc aproape fără să-și dea seama. Hormonii și neurotransmițătorii pot fi, într-adevăr, o parte din această poveste. Dar povestea întreagă este mai umană de atât. Ea vorbește despre faptul că trupul primește, uneori, în sfârșit, șansa de a nu doar funcționa, ci și de a se ușura cu adevărat.
Iar asta înseamnă mult mai mult decât pare la prima vedere.
Bágyok Károly
Seishin Grand Master
